Astăzi mi l-am cumpărat pe Pab, un ursuleț. Nu știu dacă mă ajută prea mult, dar chiar mi-am dorit ceva simbolic, ceva care să fie palpabil, ceva, nu doar amintiri iar ursuleții știi tu că au fost un subiect dezbătut cu ceva interes; Feel e la fel de cuminte (sau Phill – cum tu l-ai alintat, deși uneori doar faptul că se scrie diferit face diferența!!!)
Mi l-am luat pe Pab la fix trei săptămâni de când ...
Azi totul a fost ciudat deși aparent comun – același drum, aceleași opriri, aceleași gânduri, aceleași gânduri care s-au fugarit unele pe altele dar s-au pierdut la prima adiere de vânt;
Pentru că Pab o să îmi amintească de tine ...
Îmi e ciudă și sper să știi asta ... Îmi plâng neputința, durerea, regretul ... Promit că o să fac ce mă sfătuiai cu vreo 6 luni în urmă, îmi e ciudă că nu o să îmi mai predai lecții despre viață (în atelierul ăla al tăuJ), o să învăt să dansez, o să mă uit la toate filmele recomandate (și poate o să reusesc să înteleg ce era cu Dean ăla), mai aveam de învățat atât de multe de la tine, trebuia să îmi mai zici atât de multe, de ce Daniel, de ce?!? O sa încerc să învăț să fiu mai scurta și la obiect, fără comentarii suplimentare, și complicații dar o să îmi fie al naibii de greuL Să știi că uneori chiar îmi e frică, nu doar o mimez ... și o să mai învăț să las lumea să zică ce vrea...
Restul ... e tăcere! E timpul să te odihnești și să îți iei în serios rolul de înger!!!
O alta lacrima curge pentru tine, Pablo si DE CE-ul imi rasuna iar in minte, iar ecoul intrebarii retorice il voi auzi si peste ani..pentru ca e NEDREPT!!!
RăspundețiȘtergereE atât de nedrept și de trist totul:( mai ales că mai erau multe de spus, de întrebat, de răspuns ... O să ne lipsească tuturor:(!!!
RăspundețiȘtergere