Și strugurii mei, mustul meu :)
Când în septembrie au fost zilele alea reci, de toamnă târzie toată lumea s-a speriat că vine iarna. Oamenii s-au „dat peste cap!” să termine treburile înaintea primilor fulgi, uitând total că era abia septembrie :)
Uite așa toți cunoscuții și-au strâns strugurii înainte de vreme, au făcut mustul transformat ulterior în vin. Și mulți mi-au promis must dar nu și-au prea amintit mulți de mine :) Am băut un pahar de must care era mai mult vin însă a avut efect Placebo asupra mea!
3 ciorchini de struguri îmi zâmbeau zilnic dintre frunzele de vie din ce în ce mai puține. Cum toată lumea a cules deja strugurii, nu știam ce să fac cu ai mei, așa că i-am lăsat la locul lor - în vie :) Până ieri!!!
Aseară am băut cel mai bun must de până acum și nu o zic că e din via mea, dar chiar a fost cel mai bun. Nu mai contează „chinul” prin care au trecut bobițele pentru a fi zdrobite (asta pentru că a trebuit să inventez „chestii” pentru că n-aveam ustensilele necesare!) important e rezultatul final :)
La iarnă, o cană de vin fiert - producție proprie, îmi va aduce la fel de multe zâmbete ca și paharul de must dintr-un final de octombrie rece-călduros, nostalgic și transformat în amintiri de tablou :)
